Mânătarca

MÂNĂTÁRCĂ, mânătărci, s. f. Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, foarte bombată, de culoare brună-gălbuie și cu piciorul solid, de obicei umflat la bază; hrib, burete (Boletus edulis). – Din bg. manatarka.


Manatarca apare dupa o ploaie strasnica, deobicei la sfarsitul primaverii (mai) – inceputul verii (iunie) uneori si prin iulie si toamna cat inca mai este cald (septembrie si octombrie) in padurile de foioase (de stejar si fag). Pentru foarte multi poate fi considerata o mana cereasca deoarece se pot valorifica atat in starea in care sunt culese (verzi – pe 3 categorii (I, II, III) – categoria 1 fiind si cea mai valoroasa) cat si uscate unde valoarea acestora creste considerabil. De asemenea acestea pot fi consumate acasa fie prajite pe gratar sau la tigaie sau chiar sub forma de ciorba (sincer daca cineva mie mi-ar pune in fata si ar trebui sa aleg intre o ciorba de manatarci si una in care exista carne, prima ar fi preferata mea)

Dar trebuie avuta foarte mare grija atunci cand sunt culese deoarece exista si manatarci care nu sunt comestibile si care seamana foarte bine cu cele bune, asa ca atunci cand le adunati neaparat sa aveti un cunoscator cu dumneavoastra. Daca va uitati bine la ele de multe ori nu exista prea mari deosebiri intre cele 2 tipuri, asa ca foarte mare grija.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *