Povestea vâscului, legende și tradiții

Majoritatea oamenilor asociaza vascul cu sarbatorile de iarna si mai ales cu traditionalul sarut pe care il primeste oricine este ”prins” sub crenguta de vasc.

Scurta descriere

Vasc este denumirea data mai multor specii de plante diin familiile Loranthaceae sau Viscaceae. Vascul de Craciun face parte din speciile din Europa, anume Viscum album. Este o planta care creste incet, sub forma unei tufe atarnatoare, de culoare verde-galbuie, care se gaseste pe ramurile copacilor, chiar si la 4-5 metri inaltime. Florile mici, de culoare galbena apar toamna tarziu, si fac loc aproape imediat fructelor albe.

Legenda vâscului

Legenda vascului vine de fapt de la zeita Frigga, zeita iubirii si mama lui Balder, zeul soarelui.

Se spune ca Balder a avut un vis care prevestea moartea lui. Zeita a fost foarte speriata de acest vis. Daca fiul ei ar fi murit, toata viata de pe Pamant s-ar fi sfarsit.

Zeul raului, Loki, era cel care vroia sa-l omoare pe Blader, dar stiind ca nimic nu-l putea omora pe fiul zeitei Friga, acesta a gasit o planta care nu crestea pe pamant si avea puteri miraculoase, anume vascul. Se spunea ca vascul vine din ceruri si ca este o forta divina.
Zeul raului a confectionat o sulita din vasc si i-a dat-o zeului iernii Holder, care era orb. Acesta l-a lovit cu vascul pe Blader, iar acesta a murit.

Timp de trei zile, toata lumea a incercat sa-l readuca la viata dar nimeni nu a reusit. In cele din urma, mama sa a reusit sa-l invie. Se spun ca lacrimile care le-a varsat pentru el s-au transformat in bobite albe. In ziua in care zeul pamantului a inviat, Frigga i-a sarutat si imbratisat pe toti cei care treceau pe sub vasc. De aici vine si traditia ca cei care trec pe sub vasc trebuie sa se sarute.

Credințe și mitologii

În mitologiile europene, vâscul are un loc cu totul aparte. Este o plantă încărcată de magie, simbol al curăţeniei spirituale, al libertăţii şi armoniei. Semn de bun augur al dragostei, apărător şi protector al casei şi al familiei, vâscul, căruia i se mai spune şi creanga de aur, este recunoscut acum drept simbol al Sărbătorilor de iarnă.

Vechii europeni au crezut mereu că vâscul, pe care îl adunau la solstițiul de vară și la cel de iarnă are proprietăți magice. Dacă îl agățau de tavan, acesta le apăra casa de spirite rele, iar dacă îl puneau la intrarea în casă, îi apăra de vrăjitoare. Despre vâscul care creștea pe crengile stejarilor se credea că poate stinge focul (crezându-se că acesta ajunge în copacul respectiv dintr-un fulger). Tot vâscul putea învia morții, pecetluia o logodnă, creștea fertilitatea, aducea noroc și prosperitate.

În ziua a șasea a lunii, preoții druizi, îmbrăcați în alb obișnuiau să taie vâscul de pe stejari cu o seceră de aur, iar pentru prosperitate, doi tauri albi erau sacrificați în acea zi, în timpul rugăciunilor.

Sărutul sub vâsc

Sărutul sub vâsc este asociat pentru prima oară cu festivităţile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar, mai târziu, cu tradiţiile primitive legate de căsătorie. Acest obicei îşi avea originile în mai multe credinţe. Una dintre acestea era aceea că vâscul era un leac pentru fertilitate.

Batranii spun ca fiecare fata care sta sub vasc trebuie sa se sarute pentru a avea urmasi. Obiceiul mai spune ca de fiecare data cand un baiat saruta o fata trebuie sa rupa si o bobita din crenguta de vasc. Dupa ce toate bobitele au fost rupte, nimeni nu se mai putea saruta ca aduce ghinion.

Chiar dacă semnificația strămoșilor a fost uitată, obiceiul sărutului sub vâsc este păstrat în multe țări. Dacă un cuplu îndrăgostit se sărută sub vâsc înseamnă că vor avea o relație lungă și fericită. În Franța, acest obicei se practică în ziua de Anul Nou.

În ajunul Crăciunului, oamenii îşi împodobesc casele cu vâsc ca simbol al bucuriei şi pentru pacea sufletească.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*